Mi-e sufletul un loc viran
în care demonii au aruncat gunoaie,
dansează ielele în ploaie,
acestei stări fecunde-i sunt tiran
Poate va trece dinspre munte
o apă ce va curăța succint
cărările din labirint
și vor cădea zăpezile pe frunte
Și vor acoperi cu albul lor
întreaga emisferă cerebrală,
se vor întoarce îngerii din boală
până-n străfundul ochilor
Le vor zdrobi-întâmplările retina,
vechi înserări vor sucomba în oase,
și-n catacombele prăpăstioase
va sângera halucinant lumina
Și-n sufletul pe-o lespede întins
voi coborî să-nvăț să mor,
să nu-mi mai fie niciodată dor
de ochii peste care-a nins...
15 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu