Aveai aripile rupte,
ți le-am lipit de nori
cu lacrimile mele
și-ai învățat să zbori
Lumina palidă a durerii
nu ți le-au topit,
ploile nu ți le-au putrezit,
iarna nu ți le-au înghețat,
dar tu, simțind în suflet cerul,
le-ai abandonat
Au trecut peste ele fiare sălbatice
amestecându-le
cu țărâna, cu noroaiele,
pe-acolo m-am pierdut,
căutându-le
Le-am găsit sfărâmate,
le-am șters de-ntuneric
și le-am lipit
de visul himeric
Încă sânger
așteptând să dezgrop
un fluture
ca să-i lipesc aripile de înger...
29 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu