Minciuna-i prima lege, virtute-i sărăcia,
înlăuntrul țării noastre s-a instalat sevrajul,
ca o mireasă moartă e astăzi România,
pe cei mai slabi de îngeri i-a părăsit curajul
Atâtea deziluzii au dezbinat poporul,
războiul dintre oameni a devenit mai crunt,
pe scena făr*delegii e neschimbat decorul,
supremei indolențe nu-i pune nimeni punct
Prea repede și tragic, grotesc și indecent,
uităm cine am fost, cine-am putea să fim,
ne facem iad perpetuu din raiul pământesc
și nici lui Dumnezeu nu-i spunem că-l iubim
E banul prima lege-n vremuri de ocară,
pe-altarul necredinței sunt suferințe atroce,
întreaga existență ne pare o povară
și s-a-ncuibat în suflet un egoism feroce
Indiferența cruntă ne-a transformat în fiare,
e-o criză absolută de oameni educați,
puțina demnitate-i călcată în picioare
și plâng de neputință toți brazii din Carpați
Copiii încă speră să crească-n libertate,
să nu mai pribegească departe de hotară,
să se întoarcă-n cronici fărâma de dreptate,
mai mult ca niciodată ne trebuie o țară
Sunt toate alandala, pe scara de valori
nu urcă merituoșii căci treptele sunt rupte,
a putrezit și lemnul călcat de vechi trișori,
cine-ar putea cu pegra jegoasă să mai lupte?
Sunt întrebări bizare când lașitatea crește
ca drojdia în turta uitată pe cuptor,
puiuțul de român destinul și-l cerșește
că noi am fost și suntem un neam nemuritor
Așa că nu vă pierdeți azi bruma de curaj
ce v-a rămas în suflet din vremuri neuitate,
obrazul cel curat e marele etaj
la care vom ajunge trăind cu demnitate
Cât încă bate-n noapte un clopot dinspre frați,
cât încă înfruntăm cu patimă stihia,
vom retrezi la viață toți îngerii uitați
și-om pune iar pe hartă România...
29 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu