RISIPIRE

Tot ce era posibil și probabil
s-a risipit când îngerul a spus:
”Trăim un timp nefavorabil,
tu nu mi-ai fost și n-ai să-mi fii Iisus,

deși te-am răstignit de multe ori
pe-o cruce care crește-n mine,
să nu mai poți însângerat să zbori,
să nu găsești cărarea către tine”

Mi-s cuiele în palme semn de carte
pe care n-o citește nimeni,
că am plecat pe drumul către moarte
ca doi copaci îmbătrâniți de tineri

Nu-i niciun înger care să observe 
cum curg din mine ca un șarpe nins,
numai lumina poate să conserve
ce-a mai rămas din marele învins

La miezul nopții când se-ntorc strigoii
și fac în jurul inimii prăpăd,
oglinda nefardată-a ploii
va azvârli cu cioburi în năvod 

Și se vor zbate peștii sfârtecați
de-atâta dor de pietre și de mare,
se-ntorc metempsihozele-n Carpați
să-ncuie visul în uitare

Și tot ce-a fost posibil și probabil
s-a risipit ca pulberea de om,
și-n timpul dinadins nefavorabil
s-a divizat și ultimul atom...

24 decembrie 2019