Nu poți să-ți depășești condiția umană,
te-nvârți în cercul vicios al minții,
preferi iubirii pământene sfinții,
te joci cu voluptate-n orice dramă
În lumea lașității colective,
ești victima scenariului rescris,
ai aruncat cu replici în proscris
și-ai îngropat cetatea sub ruine
Ai fost regizor, scenarist, subretă,
tot ce ai vrut să fii ai fost,
dar când planeta și-a sărit din rost
s-a sinucis și ultima cometă
Ai mai jucat pe scene mici
în melodrame dinadins trucate,
ai dat tot absolutul la o parte,
și-n locul inimii cresc cicatrici
Oglinda falsă ai fixat-o-n ramă,
de sus privește bieții muritori,
degeaba câteodată vrei să zbori,
nu poți să-ți depășești condiția umană...
6 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu