Am scris acel poem de dragoste umplând golul din jur.
Apoi, smulgându-mi curcubeiele din suflet,
am așteptat să te naști, ca un fur
am intrat în războiul sufletelor complet dezarmat,
nu eram pregătit să văd sânge,
încă aud universul prin mine cum plânge
Pe frontul fără învingători
ți-am scris acel poem de dragoste
așteptând să cobori din visurile mele;
până la urmă ai coborât, reușind să te naști,
și-am mers împreună, de mână, spre stele
Poemul meu de dragoste sublimă avea chip;
l-ai citit cu ochii mari și l-ai aruncat în nisip
Au trecut peste el turme nemiloase de cai,
tu, ca un înger căzut, le mânai;
pietrele s-au izbit de suflet fără motiv
și l-au zdrobit definitiv
Golul din jur s-a făcut orizont
și-n poemul de dragoste și război
ce-n retină ca pe-o lumină îl port,
ai turnat ipocrizie și noroi
Îmi cos amintirile de inimă cu sârmă ghimpată
nimeni să nu mi le mai poată smulge vreodată
Încă aud cuvintele false care s-au spus,
și-mi car îngerii de nisip prin apus
E posibil câteodată să sânger
așteptând să se nască alt înger,
la fel ca-n poemul de dragoste rescris pentru tine
la facerea lumii, printre ruine,
pe aripile vântului,
cu cerneala sufletului...
31 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu