Eu nu voi fi bătrân niciodată,
copiii nu îmbătrânesc,
voi muri cu mult înainte
să mă izbească viscolul câinesc
Ceasornicul dă semne de boală,
nu mai bate timpul în ritmul știut,
se amestecă secundele,
viitorul devine trecut
Orizontul e în urma mea,
nu poate nicidecum să m-ajungă,
merg ca un eschimos
printr-o iarnă incredibil de lungă
Deseori îmi vine să mă opresc,
lângă umbra piezișă să-mi întind oasele,
să m-acopere iarna polară
pe care au inventat-o frumoasele
Eu nu voi fi bătrân niciodată,
inima de copil va înceta să numere orele,
când mă va privi oglinda diformă
se vor stinge culorile
Cu siguranță atunci va pieri
îngerul ce a plâns în sufletul meu,
adolescentul rătăcit prin păduri
alergând după un vechi curcubeu
Gazetele vor spune c-am murit
căutând ceea ce n-a existat niciodată,
vor minți, evident, neînțelegând
de ce nu voi fi bătrân niciodată...
10 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu