ULTIMA ZI

Era o zi de toamnă subțire
înfășurată în curcubeu,
îmbrăcasem cămașa de mire
peste blestematul de suflet al meu

Munții și-au deschis brațele
și-am căutat acolo, îndelung,
nopțile de demult, diminețile
la care voiam să ajung

Ea a-ntârziat câteva secole,
părea preocupată de ceva,
o apă tulbure
înecase inima mea

Uneori, cu ochii-n pământ,
îmi măsura ținuta, speranțele,
tremura în aer un vânt
așteptând gloanțele

Și-a-ntors privirea spre zenit
decretând că nu-i sunt Dumnezeu,
și-a ucis nemilos ce-a iubit
blestematul de suflet al meu...

8 decembrie 2019