Ce de loc e Doamne-n casa Ta!
când murim chiar nouă ni se pare
că am fost pe lume-altcineva
care-a locuit în fiecare
Azi paharul sorții s-a umplut
cu-așteptări strunjite în aortă
ce-ar mai fi prin mine de făcut?
sufletul mi-e singura escortă
Demonii mă trag în ei pe nas
și mă zbat sluțindu-le cărarea
mult a fost, puțin a mai rămas
să-ți ascult în inimă chemarea
Parcă nu mai locuiesc de-un veac aici
umbra mea se-ascunde în ecou
gândul mă izbește cu un bici
și mă strâng în palme ca un ou
Mă rostogolesc printre crevase
poate o să cad din timpul meu
stalagmitele se-nșurubează-n oase
și mi-e dor cumplit de Dumnezeu
Nu mi-e teamă să străbat trasee
îngropate-ntr-un destin bizar
undeva m-așteaptă o femeie
cu-n pahar de înlunări amar
O să mi-l întindă-ntr-un târziu
răstignită-n propria-i mirare
ar fi bine să mă prindă viu
în această viață întâmplătoare
Poate o să fie în deșert o oază
și de deznădejde o să ne iubim
când se va înfige în surâs o rază
vom uita desigur și să mai murim
Și ne ducem sigur într-un cer cumva
așteptând aceeași ninsă îmbrățișare;
chiar de-am fost o clipă altcineva
care-a locuit în fiecare
16 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu