Moartea îmi telefonează în fiecare zi
Uneori n-am chef de ea și o refuz
alteori sunt confuz
În orice caz nu-i răspund
deși mă înec zilnic în Marea Marmara
unde-și sting îngerii alcoolici
țigara
Îmi dă o coasă de vise și o mânuiesc
e un miracol că mai sunt
că mai știu să iubesc
ca un vânt disperat
dinspre Marea Mediterană
ce bate apusul
din propria-i rană
2 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu