Eu sunt doar apus...

A răsărit soarele, în suflet s-a întins
Eu mă trezisem cu mult mai devreme
Dar soarele meu a răsărit mai târziu, dinadins
-Iubite, mi-ai spus, pentru tine-am venit, nu te teme!

Și s-a făcut lumină dintr-odată
Mareele cărau în suflet stele
-Lumina mea, iubite, ți-o dau toată
Numai să desfrunzești în brațele mele

Numai să fii cu mine, în zori
Să mă treci prin foc și prin sabie
Să mă aperi de tine, uneori
Să-mi fii mare, iar eu, corabie

Să-mi fii întâiul răsărit pe pământ
Până când dorul ne va împleti
Să-mi fii candelă risipindu-se-n vânt
Și-n noaptea vrajbei noastre să-mi fii zi

Să mă iubești cum nu ai mai iubit
Să mă strigi neștiind cum mă cheamă
Să-mi fii început și sfârșit...
Pentru tine-am răsărit, să nu-ți fie teamă!...

Și mi-ai trecut în sus și-n jos prin sânge
Ca o floare de colț crescută invers
Steaua polară pe umăr îmi plânge
Bat clopotele amare-n univers

Că tu ai venit din rai prea târziu
Ca un înger căutându-și frântura de viață
Adevărul, iubito, e tragic și viu:
Eu sunt doar apus, tu ești dimineață...

27 iulie 2016