Flacăra iubirii a-ncetat să ardă
și la ceasu-n care nu vii înapoi
toți copiii lumii ochii-or să și-i spargă
pe un drum pe care am fost numai noi
Cine știe oare ce-o s-aducă ploaia
care cade-n suflet ca un stol de cuci
se stinge-n retină lăcrimând văpaia
pe care-ai uitat la câini s-o arunci
când ai stins lumina nunților din cer
și-ai trântit și ușa sufletului frânt
vor veni probabil veacuri lungi de ger
și vom fi doar umbre risipite-n vânt
Poate câteodată clopotele lumii
vor mai bate-n dungă țipătul din noi
și-n lumina rece, însticlată-a lunii
îngerii vor face drumul înapoi
3 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu