Mi-ai privit în inimă prin ochiuri sparte de geam

Dormeam.

 Ca un soldat lovit în piept de dorul de ea

Războaiele cu mine însumi m-au răpus

Dormeam pe o saltea

întinsă între răsărit și apus

În jurul meu vibrau universuri paralele

le auzeam pașii târâți pe covor

pleoapele grele

mă împiedicau din mine

pe scara de fum

să cobor

Mă chinuiau melodiile de la Europa FM

mă trăgeau din vis înapoi

mă tem să le ascult

în prea multe e vorba de noi

Dormeam adânc 

În sfârșit

am simțit ce dulce e întunericul

Te-am iubit ca pe Dumnezeu

eu, ereticul

S-au învălmășit universurile gri

La o răscruce te-ai oprit instantaneu

-Știi, acesta nu e drumul meu...

De fapt, nu ai spus nimic

doar mi-ai privit în inimă prin ochiuri sparte de geam

Dar eu te-am auzit

chiar dacă m-ai îmbrățișat când dormeam

Aerul s-a topit și a curs ca o lavă

peste singurul călător din acel univers

în care locuia o iluzie

prin care mai era un mileniu de mers

24-25 iulie 2016