Iubita mea, pe Terra este cald,
se-ntind tristețile înrobitoare,
pe rugul verii fluturi ard,
va ninge doar în viața viitoare
În care am să vin când or să fie
motive de derută pe pământ,
ca nesfârșirea ta pustie
s-o spulbere căderea în cuvânt
E mult prea multă spaimă împrejur,
iar sufletul e-un biet recrut,
de voi putea tot Cosmosul ți-l fur
ca să-l întreb de ce-a tăcut
Dar ce păcat că nu vei auzi!
povestea mea funebră nu vei ști-o,
că de-un mileniu întârzii
și n-ai s-apuci să-mi spui măcar adio
Chiar dacă lacrimile-mi ard
și se îneacă-n semne de întrebare,
din inimă, pe bulevard,
va ninge doar în viața viitoare
17 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu