Ea s-a mutat la mine în gând
stătea acolo ascunsă-ntr-o lacrimă și mă privea
cu o iubire neomenească
cum nu se mai găsește decât în inima mea
Nici nu vroiam să plece
o așteptasem prea mult, sfâșiat în colții de lei
o iubeam de o mie de ani
trecusem prin tragediile lumii în locul ei
Ea nu-mi ieșea din cer
avea aripi albastre
zbura până la Dumnezeu și înapoi
povestindu-i tristețile noastre
Nici nu voiam să fie altfel
o ascultam de o viață tăcând
și o iubeam și mai tare
de când s-a mutat la mine în gând
31 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu