Nu am nevoie de nimic mai târziu
deja sunt de mine departe
îmi trebuie doar o inimă pe care să scriu
poemele încuiate între viață și moarte
Uneori am avut impresia că am găsit
umbra, cândva materie primă
dar a dispărut în apusul zdrobit
zdrobită și ea de atâta lumină
Nu am nevoie de glorie deșartă
doar vântul să-mi răsfoiască visele
prin oglinda timpului spartă
să nu mă-nghită abisele
Uneori mi se spune că-i bine,
că sunt primul om pe pământ,
dar lumina aceea nu vine
și e noapte și frig în cuvânt
Și totuși am nevoie de goluri de aer
să-mi sfâșie sufletul, dezacordul
timpul mă zbate ca pe-un fluture-n vaier
și-mi arată o lacrimă, nordul
22-24 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu