Fiecare va rătăci prin deșert

Nici eu, nici tu, nu vom ști niciodată

de ce găsim pretexte să ne curgă singurătatea prin oase
de ce îngropăm în nisip
minunatele zboruri, înlunări dureroase

Amânările sunt dovezile de lașitate 

ale tristeților viitoare

De fapt, atunci când se inventează motive,

când nu se înlătură baricadele nopții polare

și nu se trece prin zid 

 declarațiile de dragoste ale mării 
sărutând nisipul perfid

îmbrățișat de vânturi sărate

sunt simple confuzii

vise drogate

Poate că unul dintre noi a fost vânător

 iar celălalt vânat și într-o altă viață
trupul mustind de sânge
în sufletul gol l-a cărat

După ce a fost străbătut de un glonț

și-a sfâșiat inima cu ghearele

și a aruncat-o în praful drumului 
s-o mistuie fiarele

  Dar drumul de fum nu ducea nicăieri

hrănea pustiul zilei de ieri

Poate vreodată vom ști adevărul

și adevărul ne va elibera

Dar va fi prea târziu

Fiecare va rătăci prin deșert

cărându-și tristețea în spate
mai mult mort decât viu

21-26 iulie 2016