Ce trist e Sfântul Centenar

Cucuta fierbe-n ultimul pahar,
la mine-n suflet viscolește crunt,
ce trist e Sfântul Centenar
și mă întreb dacă-n realitate sunt

adevărate aceste zbateri false,
acest convoi al sufletelor mici,
dacă le pasă inimilor arse
ce se întâmplă-ntr-adevăr aici

E-o deznădejde indecent mascată
de manipulatori tocmiți să râdă,
întreaga emisferă e drogată,
societatea-i râncedă și hâdă

Nu mai există sentimentul magic
al unității dintre frați, 
trăim doar în registrul tragic
conduși de-acești descreierați

Întreaga clasă socială-i stinsă,
nu se aprinde nicăieri vreun bec,
stă mâna pe trăgaci întinsă
și înaintăm spre cer cu pași de melc

Pe tron stau odioșii care latră
lozinci împrumutate de la ruși,
ne-îngroapă existența-n munți de piatră
și Europei plângem pe la uși

Popor fixat pe crucea-ntemeierii
ne-am smuls din cuie devenind nomad,
nu se mai știe ceasul reînvierii
și toate relele pe capul nostru cad

Goniți prin țări străine după muncă,
le suntem slugi vulgarilor patroni,
se taie-n suflet rana mai adâncă,
suntem nucleul părăsit de-atomi

Și-n vreme ce copiii mor acasă
de dorul bunilor părinți,
în țara mea, din toate mai frumoasă,
îmi ies ca un nebun din minți

Că nu se poate s-acceptăm pe veci
batjocura ce din străini ne vine,
Siberiile astea mult prea reci
își fac sălaș cu furie în mine

Să ne trezim, nu e târziu de tot,
să smulgem iedera otrăvitoare,
să scoatem țara din complot, 
să facem România Mare!

Să ardem putregaiul ce-a crescut
până la grindă și ne tot sufocă,
mai bine să pierim acum sub scut
decât să acceptăm iar starea ce-o invocă

toți ticăloșii ce s-au perindat
pe la palatele imense-ale rușinii,
destinul românesc e-antedatat,
o știu de două mii de ani creștinii

Să facem săbii, să le ascuțim,
și să pornim spre noi cu demnitate,
tu, Românie, știi cât te iubim
din jugul umilinței noi te-am scoate

Paharul ultim de otravă-amară
de trebuie în locul tău îl beau,
să înflorești din nou, să-ți fie vară,
și ca un rob în brațe-ntins să-ți stau

E Centenarul! strigă-n silă hoții,
și-n toată țara lămpile sunt stinse,
doar în ospicii cântă mafioții;
și-i singur Dumnezeu pe drumuri ninse...


27 noiembrie 2018