Plec puțin din mine. E-atât de frig în sânge,
pe cerul meu văd cocorii plecând,
peste urmele tale va ninge,
urmele mele vor fi îngropate curând
Golul din jur mă așteaptă. Demult
îmi face cu mâna, mă strigă,
mă ghemuiesc în mine și ascult
cum îmi cresc țesuturi de ferigă
Plec puțin, în acest război nuclear
nu se mai iau prizonieri,
gustul vieții amar
mă izbește de ziua de ieri
Neantul mă strânge de mâna dreaptă,
de mâna stângă se agață holograme,
la capătul orei iluzii așteaptă
să jucăm împreună în drame
Plec puțin din mine. Când revin
poate se aprinde focul din greșeală,
viperele pulsează venin
în prolog și în scena finală
Orizontul se închide-n amurg,
obloanele inimii sunt țintuite-n cuie,
din mine ca un șarpe mă scurg,
îngălbenește de dor o gutuie
Poate-o să plângă fereastra când trec,
de spaimă se poate să strig,
nu mai pot ca să stau, o să plec,
în golul din mine e frig...
17 noiembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu