De unde vin tristețile-pelin?
de unde știu cărările-înapoi?
cine ne-alungă din destin
de înghețăm de spaimă amândoi?
De unde vin hilarele pretexte
ca să ne fim tristeți de var/
de ce-i mai dăm iubirii teste
când ne-am întors flămânzi din avatar?
Să fie teama primă de-absolut?
să fie gândul c-o să piară
magia noastră de-început
și că iubirea iarăși o să doară?
Sau nu mai știi să zbori spre soare
fără să faci ocoluri lungi?
un înger de lumină moare
de câte ori din tine mă alungi
Și o să merg prin mine mai departe,
prin viscolul înstăpânit aici,
de noapte doar amurgul mă desparte
și sufletul mi-e plin de cicatrici
Sub ele rana stă să mă înghită,
știam că voi muri, dar nu așa,
ne-om întâlni definitiv, iubită,
că eu din tine nu mai știu pleca...
23 noiembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu