Să ne iubim, să nu ne mai târâm

Tot ce ne-am spus plutește-n atmosferă,
bucăți de suflet se izbesc de cer,
din viața mea, de altminteri efemeră,
eu doar pe tine mie mi te cer

Și tu nu ești decât iluzie sublimă
ce-și sapă loc în carnea mea,
s-aprindă-n întuneric o lumină,
când sufletul din cioburi te va bea

Și ai să curgi ca noaptea-n lumânare
din tine însăți spre un alt tărâm,
ajung milenii reci de așteptare
să ne iubim, să nu ne mai târâm

Să treacă munții peste noi, în tropot,
să ne îngroape sub zăpezi de lut,
să-mi bei tot sufletul din clopot,
să-ți dai restanțele pentru trecut

Tot ce ne spunem e de-acum magie,
tot ce există e deja recurs,
tot ce mai ai, e timpul să-mi dai mie
și-am să te trec în foaia de parcurs...


4 noiembrie 2018