SĂPTĂMÂNA PE SCURT (147)

Un veac de singurătate istorică * Tradiții ungurești * Trei zile lucrătoare * Rotația cadrelor * Hoțul de la Malu Spart * Nazistul și sclemberistul * Klaus, Klaus, iar te joci de-a Mickey Mouse! * Reparați-l pe Busu! * Un jeg cu pretenții: Sabin Gherman * Viorica ia atitudine * Cine este Cozmin Gușă? * Nemulțumirile Gabrielei * Ilie Năstase, ultimul set? * Radu Șerban și alții (2)


La 100 de ani de la miracolul înfăptuirii României Mari, țara e în genunchi. Deposedată de bunurile ei, părăsită de cei mai activi dintre cetățeni, infestată de politicienii bolnavi de cleptomanie, România se zbate să supraviețuiască propriei biografii. Nu mai e mare demult și nici fericită nu mai e. Basarabia, Bucovina și alte părți din trupul țării sunt lacrimi ce se preling pe obrazul gros al Europei. Cinci milioane de români pribegesc prin lume în căutarea supraviețuirii în timp ce în spațiul carpato-danubiano-mafiotic prosperă afacerile oneroase, multe dintre ele potrivnice interesului național. Străinii veniți aici cu buzunarele goale s-au îmbogățit din sudoarea poporului român folosit doar ca forță ieftină de muncă, fără a fi parte la împărțirea profitului. În multe domenii economice a fost reintrodusă sclavia, numai pentru ca patronul, indiferent de unde ar veni el, să-și mărească profitul.  Clasa politică este o adunătură de ignoranți, ticăloși, trădători de țară (la vedere), pupincuriști și curve politice răsuflate. Izul pestilențial ce răzbate din această cloacă maculeaază aerul și așa rarefiat al Patriei. Solidaritatea națională a fost interzisă prin lege fiind înlocuită cu individualismul feroce. Batjocorirea simbolurilor naționale a devenit o modă. Patrioții sunt priviți chiorâș de fariseii puterii și dați exemple de rele practici. A-ți iubi Patria necondiționat, dezinteresat, pare o insultă la adresa majorității politice, coordonată, de regulă, de alogeni. Un soi de globalism de tarabă siluiește sufletul românesc. Centenarul a părut că mai mult îi încurcă pe reprezentanții statului, priponiți în diferite funcții, cu rolul de a marca elegant miracolul Marii Uniri, definitivat la 1 Decembrie 1918. Numai diletanți s-au ocupat de sărbătorirea unui veac de singurătate istorică, adâncind sentimentul de dezamăgire perpetuă din societatea românească. De un an de zile parcă asistăm la Olimpiada ignoranților. Patria nu se servește cu gargară și cu festivism ieftin, ci cu dragoste necondiționată și, la nevoie, cu jertfă. Singura jertfă adusă pe altarul identității românești a fost banul public, care a trecut din buzunarul poporului (bugetul de stat la taclale) în conturile infractorilor mari și ale hoțomanilor mici. Acțiunile dedicate Centenarului ar fi trebuit să declanșeze energiile naționale îndelung reprimate de globaliști, de liber-schimbiști și alți dihori politici. Nici vorbă de așa ceva, e o apatie generală de parcă aici nu mai locuiește nimeni. Orizontul e gri, nici măcar obrăzniciei ungurești, care sfidează și dezavuează Marea Unire, nu i se răspunde cu fermitate. Partidele așa zis naționaliste sunt ambalaje fără conținut. PRM-ul, încăput pe mâinile unor politicieni de tarabă, a dispărut din peisaj. Mutanții care se autointitulează conducători sunt de o incompetență enciclopedică. Cât despre celelalte formațiuni de dansuri și bune maniere, nici nu există în conștiința publică, deși, ori de câte ori se uită în oglindă, au impresia că sunt reale. Cum de este posibil așa ceva? Cum de s-au întâmplat toate astea? Să fi pierit românismul? Elanul național? Nu, nici vorbă. Clasa politică decrepită, infectă, degradantă, a  creat iluzia unui deșert național prin care bântuie fete morgane cărând apă cu ciurul. După ce a băut de mai multe ori, poporul a constatat că nu-i trece setea. Și s-a încuiat pe dinăuntru. Petre P. Carp spunea, cu oarecare ranchiună fiindcă-i fuseseră înșelate așteptările politice, că poporul român e atât de norocos încât nu mai are nevoie de politicieni. Atunci, la 1918, n-a fost așa, dar acum, așa este; politicienii de astăzi sunt marele ghinion al României centenare. Sunt mai slabi și decât politicienii comuniști în ceea ce privește descătușarea energiilor naționale. Să ne amintim cât de entuziastă era societatea românească în 1968, la sărbătorirea a cincizeci de ani de la Marea Unire. Credea în liderul țării și, mult mai important, în destinul ei istoric. Era o perioadă de avânt revoluționar, de construcție și reconstrucție, de modelare a conștiinței naționale, de optimism acoperit de fapte. Astăzi, defetismul este o constantă a societății românești, viitorul pare o glumă proastă. Nu e o viziune corectă fiindcă România are tot ce-i trebuie pentru a fi iarăși ce a fost și mai mult decât atât. Toate energiile naționale pot fi restartate de către patrioții români. Pentru asta nu e nevoie decât de arderea pe rug a clasei politice, cauterizarea rănilor istorice și aducerea în fruntea țării a patrioților. Restul e muncă, entuziasm și o țară mai bună ca afară...* Aproape jumătate dintre români n-au citit niciodată o carte. Dacă adăugăm și politicienii, se formează o majoritate confortabilă. * ”Urăsc societatea actuală. Totul e fals...” Dacă și Alain Delon s-a lămurit, treaba-i proastă. * Ungurii s-au adunat la Sf. Gheorghe ca să ”comemoreze Centenarul”. Măi băieți, tare vă mai mănâncă pielea de pe șa! Vreți un pic de scărpinol? Vă dă tata de n-o să-l puteți duce, dar parcă nu-i frumos, suntem europeni, ce naiba?! A, voi sunteți huni? Scuzați eroarea istorică, am crezut c-ați venit mai târziu, cu Arpad. Nu sunteți voi ăia care haleați șaorma direct de sub coada calului? Da? Și atunci de ce v-ați schimbat obiceiurile culinare? De ce mâncați rahat pe la Sf. Gheorghe? A, din obișnuință?! Jos pălăria pentru tradițiile voastre! * Oamenii de știință sunt categorici: persoanele peste 40 de ani nu trebuie să muncească mai mult de trei zile pe săptămână! Altminteri dau colțul mult mai repede. Primii care au pus în practică recomanadarea, aducându-i serioase îmbunătățiri, au fost parlamentarii români. * Ultimele schimbări de miniștrii stau sub semnul improvizației. Au înlocuit niște incompetenți cu alții de aceeași teapă. Asta se întâmplă de doi ani consecutivi și la rând și a început cu nominalizarea premierilor. Shaideh, Grindeanu, Tudose, Docilă...Se poate mai rău? Nu se poate, răspunde pesimistul. Ba se poate, ne asigură optimistul. * Noul ministru al Economiei și-a început pregătirea pentru preluarea portofoliului încă din 1989 când a șterpelit din baza de recepție de la Malu Spart patru saci cu grâu pe care i-a vândut cu 1200 de lei.Pentru cine a deschis ochii mai târziu, regimul comunist nu te lăsa să furi din avutul obștesc, dar parcă aveai cu cine să te înțelegi! Bine, în cazul domnului subinginer Bădălău se pare că a fost predestinare. Să sperăm că nu și-a ieșit din mână și că se va achita cu brio de sarcinile trasate de partid. Mai ales că, la fel ca în tinerețea-i revoluționară, există posibilitatea unei grațieri * Noul ministru al Tineretului de Rit Nou, C. Bogdan Matei, e dispus să voteze Codul lui Hammurabi după ce se va acomoda și îl va studia un pic. A avut dreptate cine  a zis: există două tipuri de profesori; profesori și profesori de sport care au luat 2,75 la examenul de titularizare în învățământ. Din a doua categorie se aleg miniștrii. * Că și la Dezvoltare l-au trimis pe unul Ilan Laufer, după ce practicase mersul piticului pe la Mediul de Aaceri. Dar neamțul din fruntea statului i-a recomandat pasul ștrengarului evreului de club. Cum zic gurile foarte rele: nazistul s-a-ntâlnit cu sclemberistul. Ce ironică e istoria! * Până și lui Iohannis i s-a pus pata pe Olguța și a vrut să-i mănânce...mandatul. Cum se temea că va ajunge pe centura politicii, la Transporturi, s-a străduit să-i creeze posibilitatea unei dezvoltări personale absolut necesare. Așa s-a pomenit Olguța stăpâna inelelor. Klaus, Klaus, ce-ți mai place să te joci de-a Mickey Mause! * Oricum, Klaus e profund nedrept. Păi cine se pricepe mai bine la tramvaie decât Olguța! * Cum s-a stricat Busu, cum s-a bulit vremea! Faceți ceva, fraților, reparați-l că îngheață inima în noi! * Cel mai puternic laser de pe mapamondul lumii globului pământesc a fost pus în funcțiune la Măgurele. E atât de eficient încât marțienii au renunțat la tradiționalele grătare din fontă. * Un jeg absolut: Sabin Gherman. Nu merită mai mult decât un scuipat în ochi. Cine e prostul ăsta? E ăla cu ”manifestul” ”M-am săturat de România” care poartă un prezervativ în loc de fes deoarece se așază mai bine. Și-i dă întruna cu autonomia Transilvaniei, făcându-le pe plac hungariștilor. Un ticălos de bodegă cu pretenții de vizionar. * Viorica l-a apelat pe Klaus pe firul scurt de la dresuri și i-a spus să-și schimbe atitudinea (sau altitudinea, sursele noastre sunt confuze deși nu erau așa până să deschidă premiera gura!), altfel îi dă o bordură în gură de se uită la tiriste printre dinți. Dacă nu poate dintr-odată, s-o facă pas cu pas (”șontâc-șontâc”, ca să cităm exact)...* Un titlu mare a împânzit Internetul: ”Cine este Cozmin Gușă?” N-am citit materialul fiindcă ne-am lămurit dintr-o privire: un rahat. * CSM  a stabilit că cererea de revocare a procurorului general Augustin Lazăr e o aiureală de-a domnului Tândală Tândărel. Ceea ce nu era greu de anticipat dat fiind profesionalismul de gang al distinsului bagabont. * ”Mă trezesc nemulțumită și mă culc nemulțumită”, mărturisește cu sinceritatea-i proverbială Gabriela Vrânceanu-Firea. Pandele, Pandele, de-asta-mi ești?! * O veste zguduitoare: derutatului Mitralieră i-a murit doctorul veterinar. * Ca în fiecare an, prima zăpadă a luat prin surprindere autoritățile...* Ilie Năstatse consideră că a ajuns la ultima iubire. Nu că ar fi descoperit secretul fericirii, bine ascuns de Țiriac, ci fiindcă, din cauza vârstei, n-ar mai fi timp de încă două-trei seturi. Deși nu i-ar displăcea să mai facă un schimb de mingi de pe fundul terenului. * S-a sfințit Catedrala Mântuirii Neamului. N-avea securitate la incendiu, dar, se știe, lumina divină nu provoacă incendii. Cu toate astea, constructorul a fost amendat cu 10 000 de lei. Nu-i bai, are balta pește... * În schimb, în Evul Mediu, pompierii lucrau non-stop. Cel puțin așa reiese din ”Istoria necenzurată a românilor”, dacă n-o fi vrăjeală, că nici nu știi după cine să te iei...* ”Dar Șerban nu s-a speriat că nici el n-avea toată țigla pe casă, ca mai toți căpitanii Viteazului, și l-a trimis pe tovarășul Gheorghe Raț să-i dea vreo două pe spinare, să se învețe să vorbească respectuos. Ăsta n-a înțeles cum trebuie comanda și, pe lângă descăpățânarea lui Moise Secuiul, a mai ciopârțit vreo 4000 de unguri ca să se înțeleagă odată pentru totdeauna că nu te joci cu cuvintele dacă nu stăpânești la perfecție limba română. În continuarea programului războinic se bate cu tătarii, cărora până la urmă le dă un tribut de 15.000 de galbeni ca să nu mai facă ăia focuri de tabără prin Valahia, că aproape că nu mai aveau ce arde după atâția ani de balamuc, și se împacă cu turcii. Dar lucrurile se îmbârligă după 1610 când maghiarii, conduși de tânărul diliman Gabriel Bethlen, jefuiesc cumplit, la cumpăna dintre ani (29 decembrie 1610), țara, comițând fapte abominabile,  după cum le era ”neamul neomenos”. Cică Moș Crăciun, care întârziase la una mai mică decât el, a scăpat cu fuga, însă renii au îmbulinat-o. În criză de inspirație și de soluții viabile, i-a înlocuit, la repezeală, cu niște iepurași ”Playboy”care se înfundaseră în omăt până la vărzărică. Urmează mai multe schimbări de ștafetă cu Radu Mihnea, omul turcilor, dar în iulie 1611 apucă să-i întoarcă vizita lui Gabriel Bethlen, pe care-l bate bine lângă Brașov. Maghiarul scapă cu fuga spre Sibiu pierzându-și cușma, dar salvându-și viața. Radu Șerban n-a avut tupeul lui Mihai să meargă până la capăt și să-și atribuie conducerea Transilvaniei, ceea ce a fost o mare eroare că, între timp, turcii îl pun domn pe Radu Mihnea în Valahia și-l caută și pe el prin Transilvania. Hărțuit și de tătari se retrage prin Moldova și reușește cu greu să ajungă la Viena cu ce a mai rămas din oștirea lui (un sfert), în decembrie 1611. În 1616 încearcă fără succes să-și reia domnia, iar în 1620 înghite ultima gutuie dulce și-amăruie. Deși murise sărac, se bucura de un mare prestigiu și este înmormântat  la celebra catedrală Sfântul Ștefan. În 1640 a fost adus și înmormântat la mănăstirea Comana, ctitorie a lui Vlad Țepeș, dacă vă vine să credeți, pe care el o fardase destul de bine.  A avut trei copii legitimi și doi nelegitimi. Anca a devenit soția lui Nicolae Pătrașcu (în 1618), fiul Viteazului, Ilinca s-a ars cu Constantin Cantacuzino devenind mama viitorului domn Șerban, iar Basarab se stinge destul de tânăr. Dintre nelegitimii cunoscuți doar Constantin ajunge domn, imediat după Matei Basarab, ceea ce nu era de colea. După cum lesne v-ați dat seama, i-a urmat la domnie Radu Mihnea (1611-1616)  care nu era privit cu ochi buni de boieri din cauza faptului că era fiul lui Mihnea Turcitul și era înconjurat numai de băgători de seamă turci și greci. Între 1616 și 1618 mare mahăr este Alexandru Iliaș (ta-su fusese numit domn în 1591, dar n-a mai apucat să ajungă pe tron din motivele știute) care până la urmă scapă cu fuga, ”gol, fără manta”, în urma unui complot boieresc condus de Lupu Mehedințeanul. Complotiștii, dirijați de căpitanul Buzdugan, îi vânează fără milă pe grecii din țară, ceea ce-i va dăuna la ten lui Lupu Mehedințeanul fiindcă Gavriil Movilă (1618-1620), fiul lui Simion Movilă, îl dă pe mâna lui Skender pașa. Deși boierul îl sprijinise la preluarea domniei, iar acum venise în calitate de comandant al armatei alături de turcalet, este tras în țeapă în urma unui ordin venit de la Stambul unde grecii erau foarte influenți. Nasol moment, mișto colivă...Între 1620 și 1623 se întoarce Radu Mihnea iar între 1623 și 1627 se juca  cu puța prin țărâna curții domnești Alexandru Coconul, fiul acestuia în vârstă de numai 12 anișori.. Așa că el nici nu s-a prins ce vor tătarii care invadaseră țara, supărați că fusese înlocuit Tomșa din Moldova, și nici revoltei slujitorilor nu i-a dat cine știe ce importanță. ”Ia mai dă-i în pizda mă-sii de bugetari!”, ar fi fost auzit zicând cu dispreț în timp ce se juca pe consulă.  Cum ta-su, care era cu serviciul în Moldova decedează în 1626, mai rezistă și el, cu proptele puse de socrul său, un grec influent, până în 1627 când este înlocuit cu Alexandru Iliaș (1627-1629). Urmează ca într-un carusel al morții Leon Vodă care se pretindea fiul lui Tomșa deși era fiu de pescar. Ăsta se pune cu birurile pe țară și urmează tradiționalul complot boieresc, cu sprijin ardelean de data asta, soldat cu o mare cafteală lângă București în urma căreia decedează și Preda Floricoiul, ginerele lui Mihai Viteazul. Este mazilit în 1632 și înlocuit cu Radu Iliaș, fiul lui Alexandru Iliaș, căruia, într-un moment de neatenție, îi fură tronul Matei Basarab. Cu ajutor de la ta-su se întoarce la București dar tătarii și moldovenii lui sunt bătuți bine așa că și el îi dă talpă, tot ”cu capul gol”, o predilecție a conducătorilor din prima jumătate a secolului al XVII-lea care se grăbeau să părăsească ringul de dans și bune maniere. Șmecherul de Matei se deplasează la Stambul și cu vrăjeala-i proverbială îl câștigă pe sultan de partea lui. Cât a câștigat sultanul din trebușoara asta o să vă spunem după ce se vor termina de numărat pungile de galbeni că încă se mai lucrează...” 

CONTELE DE MONTE-CRISTO
25 noiembrie 2018