Iubito, vine iarna

Iubito, vine iarna, și florile de nufăr
în suflet or să-mi cadă, hilar și indecent,
când ninge fără tine, de spaimă am să sufăr,
și am să mor, iubito, de mii de ori mai lent

Copiii prin zăpadă vor desena comete
și m-or striga la poartă, chemându-mă la zbor,
adolescenți vor trece ținând de mână fete,
și o să-mi fie iarăși de mii de ori mai dor

Era așa o iarnă sortită să ne fie
o poartă întredeschisă spre viitorul nins,
eram un râu de munte, erai o apă vie,
ningea și în zăpadă ardea un rug nestins

Poveștile de iarnă îmi circulă prin sânge
și nici n-aș vrea, iubito, vreodată să le-opresc,
de câte ori din tine cu flori de nufăr ninge,
mă îmbrățișează iarna în care te iubesc

Și-o las să vină seara, să-mi bată la fereastră,
cu degete de gheață înveșmântate-n dor,
în sobă arde focul aprins de taina noastră
aruncă-mi-te-n brațe și lasă-mă să mor...


18 noiembrie 2018