Odisee

Nu vă mai amăgiți, nu-i pasă nimănui
dacă vă doare sufletul, dacă mai greu vă este,
de mai puteți să-i bateți inimii un cui
și nu vă mai întoarceți în poveste

Sunteți atât de singuri pe pământ
că v-ați mira dacă se sparge splina,
nu sunteți decât pulbere în vânt
tot căutând, de dor de voi, lumina

Nu mai răniți, zdrobiți fiind de monștri,
nu mai plecați din voi pe alte hărți,
și nu-i mai prigoniți pe-ai noștri,
hai să-nviem definitiv din morți

Hai să-ncheiem tratatele de pace,
ca să putem în tihnă a ne iubi,
când inima în vise se desface
albastrul gândului ne va izbi

Și se vor aduna în zare curcubeie
la care încă desenează Dumnezeu,
și vom rămâne solitari, femeie,
deasupra sufletului meu

Dă-mi mâna ca o aripă de sticlă
să-mi tai din deznădejde câte-o stea,
și poate, sugrumată de risipă,
o să mă vezi în ceașca de cafea

Cum dau alarma, poate-or să m-audă
toți surzii înhămați la viață,
și dup-această odisee crudă
vom trece nevăzuți prin ceață...

25 noiembrie 2018