Am strigat după tine într-un somn dureros,
dar n-ai auzit copleșită de probleme,
fugiseră demonii cu omul frumos,
mi-a răspuns amintirea: nu te mai teme!
Ecoul n-o să se-ntoarcă în golul din jur,
n-or să-ți cadă aripile de ceară în mare,
de atâta uitare ambalată-n sperjur
o să-ți desenezi pe aer un soare
O să te încălzești când e iarnă și copacii îngheață,
când morții tremură îmbrățișați de frig,
ești condamnat să rătăcești pe viață,
să nu răspunzi când dinlăuntrul strig
Și totuși am strigat după tine în somn
de-au căzut toate stelele-n mare,
și m-a strivit un ochi enorm
coborât de la tine din soare
29 noiembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu