Cum stă de veghe printre miei
puiul de oameni de pe deal,
și crește iarba-n ochii ei,
mai verde ca o rochie de bal!
Coboară stelele din rai
în jocuri de lumini albastre,
așa era demult pe plai,
la începutul vieții noastre
Copilul făcea parte din natură
era întâia ei culoare,
și-l îndrăgeau fără măsură
și flori, și păsări călătoare
Era o lume cu valori perene,
demersul vieții era sincer,
o lacrimă se zbate-n gene,
c-am fost și eu un pui de înger
la fel ca tine, pe un munte,
pe care l-am urcat ușor,
azi tâmplele îmi sunt cărunte
și amintirile mă dor
Pe unde-o fi fetița care toarce
fir de lumină-n ochii ei?
O, Doamne, de-ai putea-o-ntoarce,
ți-am fi pe lume ultimii Tăi miei...
3 noiembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu