Afară soarele mă cheamă
să-nvingem împeună acest frig,
poate ieșim cumva din dramă,
mă doare sufletul și strig
Dar nu-mi răspunde nicio umbră,
de dor de tine nu aud,
și viața-i o-ntâmplare sumbră,
eu-Polul Nord, tu-Polul Sud
Sunt ca un tren de marfă vechi
trecut de ultimul macaz,
îmi sună deznădejdea în urechi
și lacrima-i stăpână pe obraz
În inimă cuțitele-s acasă,
ca un arici în mine mă tot strâng,
pe unde ești, iubita mea frumoasă,
de dorul tău de un mileniu plâng...
25 noiembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu