Unde erai?

Când nopțile îmi apăsau inima cu palmele răsfirate,
când nu mai eram din întreg jumătate,
când din cioburi dureroase inventam un alt rai,
unde erai?

Luați-mi totul, le-am zis îngerilor, dărâmați-mi zidirea!
luați-mi văzduhul, pământul, dar nu-mi luați iubirea!

Eu nu sunt cel ce par câteodată a fi,
sunt cerșetorul de stele din poezii
ce se întreabă, bâjbâind ca un orb prin Serai,
unde erai?

Că pe unde am fost și pe unde tot merg,
ești în sufletul meu, n-am putut să te șterg,
secole nemiloase peste mine au curs,
n-am făcut niciodată luminii recurs

Când m-au prins demonii în ghearele lor,
când creșteau din zăpadă stalagmite de dor,
când prin sânge vroiam o secundă să stai,
unde erai?

Când plângeau pașii ce pe urme ți-au mers,
când lumina intra în retină invers,
când visam că-mpreună vom ninge în rai,
unde erai?

Unde erai când de spaimă întâiul meu gând
m-a suflat ca pe-o candelă-n vânt,
să nu pot să te văd de dureri sfâșiat,
unde erai și de ce ai plecat...


13-15 noiembrie 2018