Vulturul o să moară

Cerul nesfârșit nu-i mai ajunge,
stelele-i cad în privire din gând,
zboară în cercuri albastre de sânge,
trec anii prin oră plângând

Strigă înserarea prezența la masă,
nu-i mai convine niciun festin,
pe turla bisericii-i ca acasă,
se întorc rânduielile în destin

Încă un zbor fără escală
peste munții inimii imposibil de șters,
din ultima seară de gală
planeta se învârte invers

N-o să înțeleagă nimeni din haos
ce se întâmplă de plâng violine,
trec îngerii triști prin pronaos
căutând drumu-înapoi către tine

Înghit depărtările lacome visul, 
căderile-n sânge mai tare-or să doară, 
s-a ascuns în plecări paradisul
și de dor vulturul o să moară...


4 noiembrie 2018