Să știi că doar de tine îmi e dor

S-atâtea griji, s-atâtea porți
prin care trebuie să trecem triști,
că m-aș scula, iubita mea, din morți
prea-fericit că mai exiști

La fiecare colț de suflet
de strajă stau statui de var,
și mă opresc, și singur cuget,
de ce apusul e amar...

Că te iubesc ca la-nceput
când ochii ninși știai să-i bei,
și-ntregul meu aprins trecut
stătea sub semnul: fă ce vrei!

Prea multe semne de-ntrebare,
prea multe sadice  opreliști,
și înserările amare
sunt copleșite de priveliști

S-atâtea ziduri ridicate-n față,
 s-atâtea stele pe catarg,
de-ți trebuie, îți dau ce-a mai rămas din viață,
de țărmul nopții, dacă vrei, mă sparg

Să poți călca supremă înainte, 
să nu îți pese dacă am să mor,
să locuiești la mine-n minte
să știi că doar de tine îmi e dor...


25 noiembrie 2018