Gândurile norilor,
alergânde, dispărânde,
în pustiul orelor
și al nopților flămânde
să coboare nins în pântec,
ca Iisus dintr-o icoană,
și să înflorească-n cântec
timpul încuiat în rană
Să se umple tot pustiul
de copii, de Dumnezeu,
să se-alunge-n sine griul,
n-aibe loc în curcubeu
Granița pe care-o trecem
în suspin de artificii,
n-o simțim că ne petrecem
înspre noi, scăpați de vicii
și-ngropăm în amintire
Anul Vechi, sub bolovani,
Anul Nou fie iubire,
dacă vă doriți, și bani,
cum vreți voi, așa să fie,
însă e mai important
să trăiți cu omenie,
să-l iertați pe celălalt
Să iubiți cu toată firea
tot ce este-n om frumos,
nu s-a terminat iubirea
chiar de-i veacul dureros
Și să nu uitați vreodată
locu-n care v-ați născut,
că român e-al vostru tată
ce se odihnește-n lut,
că româncă-i mama voastră
ce la sânu-i v-a hrănit,
România-i țara noastră,
templul nostru fericit
Trecem prin povestea vieții
înșeuați la stele mii,
dar prin frigul dimineții
se-aud glasuri de copii
Ne-amintim, bătrâni în cuget,
cum am colindat și noi,
e atâta loc în suflet
dacă-l spălăm de noroi!
Hai să trecem împreună
granița înspre destin,
să purtăm o floare-n mână
și-o să reîntinerim
Gândurile norilor
răvășite de castani,
le dau sens ninsorilor;
la anul și la mulți ani!
31 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu