BUNĂ ZIUA, TRISTEȚE!

Îmi amintesc ziua în care ai venit,

afară ploua cu minus infinit

Te-ai așezat pe un colț de inimă

și-ai privit amurgul ore în șir;

mirosea a flori de zefir

Spune-mi, te-a întrebat surâsul amar,

pe unde ai călătorit ai văzut pe cineva fericit?

Ai auzit râsul plin coborând prin retină?

Ai văzut soarele săgetând inima

să aducă mai multă lumină?

Refren:

Bună ziua, tristețe, ți-am spus

și-am coborât din apus

pe scări amare de fum.

Ploua în suflet,

mi-amintesc de parcă

s-a întâmplat acum

Ziua în care mi-ai atins inima

și te-ai întins printre flori, 

îngropându-te-n mine,

mi-o amintesc în detaliu;

eram o cetate-n ruine

Spune-mi cum de m-ai găsit,

de-abia coborâsem din infinit

pe o scară de fulgi?

La acea răscruce de vânturi,

orizontul se încuiase în gânduri;

răspunde-mi, de ce plângi?

14 iulie 2025

BONJOUR, TRISTESSE
Je me souviens du jour où tu es venue,

dehors il pleuvait à l'infini négatif.

Tu t'es assise sur un coin de mon cœur

et tu as regardé le crépuscule pendant des heures ;

ça sentait les fleurs du zéphyr.

Dis-moi, t'a demandé le sourire amer,

as-tu voyagé quelque part, as-tu vu quelqu'un heureux ?

As-tu entendu un rire pur descendre dans la rétine ?

As-tu vu le soleil percer le cœur

pour y apporter plus de lumière ?

Refrain :

Bonjour, tristesse, je t'ai dit,

et je suis descendue du couchant

par des escaliers amers de fumée.

Il pleuvait dans l'âme,

je me souviens comme si

c'était arrivé maintenant.

Le jour où tu as touché mon cœur

et tu t'es allongée parmi les fleurs,

en t'enterrant en moi,

je m'en souviens en détail ;

j'étais une citadelle en ruines.

Dis-moi, comment m'as-tu trouvée,

je venais à peine de descendre de l'infini

par un escalier de flocons ?

À ce carrefour des vents,

l'horizon s'était enfermé dans des pensées ;

réponds-moi, pourquoi pleures-tu ?

14 juillet 2025