Iubirea e sunetul cristalin al inimii,
un vis din care te trezești surâzând,
oricât ai naviga pe sens interzis
ești flacără-n vânt
Nu poți s-o înțelegi niciodată,
e o cădere din infinit,
începe cu ”a fost odată”
și nu are sfârșit
Nimic n-a existat înainte,
nici luna albastră, nici soarele,
nici zidul descuiat de-o fereastră
prin care se strecoară izvoarele
Cânt te-am întâlnit m-am privit
în ochii tăi ca-ntr-o oglindă,
încă se aud fluturii nopții
ce prin sufletul de zăpadă se plimbă
Iubirea e visul suprem,
sunetul cristalin al inimii mele,
te ține în viață aici pe pământ,
și-n noaptea adâncă spre stele
Ești fericit și nu credeai că se poate,
zbori deși nu știai că poți zbura,
învingi surâzând orice moarte,
și-auzi ecoul: ”Iubirea mea...”
20 iulie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu