N-O SĂ MAI STAI REZEMATĂ DE SURÂSUL MEU

Trenul de dimineață nu mai oprește aici,

degeaba am aprins în cer licurici

N-o să mai stai rezemată de surâsul meu,

degeaba am aprins în cer acel curcubeu

Cu tine am simțit bucuria de a trăi,

de-a fi înger, de-a fi iubit, de-a iubi

Îmi lipsesc râsul tău, tăcerea, mirarea,

ce grea e uneori depărtarea!

Un câmp de luptă e inima mea,

înfrunt amintirile, căderea din stea

Dacă închid ochii pentru totdeauna

te rog s-aprinzi în inimă luna

Lasă stelele să cadă în voia lor

să nu-ți fie de mine vreodată mai dor.

Nu plânge, totul va rămâne la fel de frumos,

voi merge prin cerul albastru pe jos

23 iulie 2025

YOU WON’T LEAN ON MY SMILE ANYMORE

The morning train no longer stops here,
though I lit fireflies in the sky in vain.
You won’t lean on my smile anymore,
though I painted that rainbow above, in vain.

With you, I felt the joy of being alive,
of being an angel, of being loved, of love itself.
I miss your laughter, your silence, your wonder—
how heavy distance can be, I now discover.

My heart is a battlefield of loss,
I face memories, and the fall from the stars.
If I close my eyes forever one day,
please light the moon inside your heart, I pray.

Let the stars fall freely as they may—
never let longing for me lead you astray.
Don’t cry—everything will remain just as bright,
I'll walk barefoot through the blue sky’s light.

July 23, 2025