FATA DIN VIS

N-am știut niciodată

ce este mai bine pentru mine 

până când am întâlnit dragostea,

chiar dacă zbori peste cetăți în ruine

Refren

Ea nu este reală,

vine numai noaptea în vis,

dar sunt fericit

doar în acest paradis

Numai atunci 

simt că trăiesc 

și-o rog să nu plece în zori,

atât de mult o iubesc

Am fost atât de îndrăgostit

că-ntreg pământul se învârtea invers,

rătăceam spre raiul promis,

singur prin Univers

Noaptea trăiam fiorii acelei iubiri

când ea cobora dintre îngeri, 

și ne iubeam până la cer și înapoi,

n-am fost niciodată mai sinceri

Inima mă întreabă, ținându-te prizonieră 

între bătăile ei dureroase:

pe unde ești fată din vis,

unde sunt nopțile acelea miraculoase?

Încă-ți simt parfumul din suflet, mirarea,

încă mă dor poemele de nedescris,

e așa de grea așteptarea!

Te rog să vii în fiecare noapte, fată din vis...

5 iulie 2025

The Girl from My Dreams
July 5, 2025

I never truly knew
what was best for me
until I met love—
even if you fly over ruined cities.

Chorus
She isn’t real,
she only comes at night, in dreams,
but I am happy
only in that paradise.

Only then
do I feel alive,
and I beg her not to leave at dawn—
I love her so much.

I was so in love,
the whole world spun the other way,
I wandered toward the promised heaven,
alone through the universe.

At night I lived the thrill of that love,
when she descended from among angels,
and we loved each other to the sky and back—
we had never been more honest.

My heart keeps asking, holding you prisoner
between its aching beats:
where are you, girl from my dream?
Where are those miraculous nights?

I still feel your soul’s perfume, the wonder,
I still ache from those unspeakable poems—
this waiting is so heavy!
Please come every night, girl from my dream...

La Fille de Mon Rêve
5 juillet 2025

Je n’ai jamais su vraiment
ce qui était le mieux pour moi,
jusqu’au jour où j’ai connu l’amour,
même si tu voles au-dessus de cités en ruines.

Refrain
Elle n’est pas réelle,
elle ne vient que la nuit, dans mes rêves,
mais je suis heureux
seulement dans ce paradis.

C’est seulement alors
que je me sens vivant,
et je lui demande de ne pas partir à l’aube,
je l’aime tant...

J’étais si amoureux
que le monde entier tournait à l’envers,
j’errais vers le paradis promis,
seul à travers l’univers.

La nuit, je vivais les frissons de cet amour,
quand elle descendait d’entre les anges,
et nous nous aimions jusqu’au ciel et retour,
jamais nous n’avions été plus sincères.

Mon cœur te questionne, te gardant prisonnière
entre ses battements douloureux :
où es-tu, fille de mon rêve ?
où sont passées ces nuits miraculeuses ?

Je ressens encore le parfum de ton âme, l’émerveillement,
les poèmes indescriptibles me font encore mal,
l’attente est si lourde !
Reviens chaque nuit, fille de mon rêve...