Stau la granița dintre viață și moarte
sunt santinela unui timp ostil
oriunde-aș fi, e prea departe
să detoneze ceața ultimul fitil
N-o să-mi vedeți, tovarăși, inima în flăcări
nici ochii-n lacrimi nu o să-i vedeți
în mine locuiesc prea multe păsări
și-mi stau de veghe îngerii-pereți
Poate-i posibil câteodată-n glumă
să vă deschid fereastra dinspre vid
dar vă miroase orizontu-a humă
și-atunci de spaimă ușile se-nchid
N-aveți vreodată dreptul de-a-nțelege
ce se ascunde-n pieptul unui om
ați fost mânați de făr*delege
și vă lipsește primul cromozom
Vedeți-vă de bolile lumești
ce vă-înnegresc privirea dușmănoasă
secretul este să iubești
fără condiții Patria frumoasă
Așa că nu vă mai mirați parșivi
că stau de pază într-un timp barbar
la capul unor primitivi
cu-apucături de curve și zlătari
E calea mea, se vede de pe Marte,
să apăr Patria de hoardele de hoți
și o voi face pân la moarte
ca să furați, în siguranță, toți
Nu voi deschide altă paranteză
și dacă nu-înțelegeți ce am spus
verificați o altă ipoteză:
între tâlhari s-a răstignit Iisus
26 noiembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu