Ne-om mai vedea, nu îmi mai duceți grija,
chiar dacă drumul ăsta-i prea îngust,
purtați la gâtul vostru schija,
ca pe-un trofeu al unui veac vetust
Ea s-a lovit de mine ca de-un zid,
amprenta strânsă-n pleoape mă mai doare,
un înger cu-n surâs perfid
se-nvârte-ntr-o spirală-ntâmplătoare
Atârnă spaima vremurilor tulburi,
ca un păianjen smuls din vraja sa,
aduceți lemne, sunt atâtea ruguri
ascunse într-un timp de tinichea
Pledați cum vreți la ultima instanță
și noaptea latre ca un lup flămând,
ne vom vedea cu siguranță,
voi bea paharu-acesta pân la fund
11 noiembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu