Nu mă supun

Nu mă supun pe lume unor dogme,
și nici stăpâni nu am să-i slugăresc,
scriu zilnic epitaful unei norme
ce îngrădește neamul românesc

Și nu mi-e teamă, nu există gloanțe
să-mi secere lumina din priviri,
și nu-s pierdute marile speranțe,
noi suntem voievozii marilor uniri

Și-o să izbim când vor cânta cocoșii
pe gardul zilei sugrumat de nori,
cu mine s-au întors strămoșii
prin mine v-au trimis scrisori

Să le citesc acum? e prea devreme,
ne plânge Patria pe hărți,
să stea acasă acela ce se teme
că va ieși istoria din cărți

Și își va cere drepturile sale
scuipate de scârbavnici peste Prut,
să îmbrăcăm cămășile de zale,
să trecem Prutul cum l-am mai trecut!

Să încheiem minciuna la veston,
blestemul să se ducă pe pustie,
iar vameșul ce doarme pe ponton
să îți deschidă ușa, Românie...

Nu mă supun pe lume vreunei dogme,
și nici stăpâni nu am să-i slugăresc,
scriu zilnic epitaful unor norme
și răzvrătesc tot neamul românesc:

Să nu accepte legile străine,
să nu se mai închine altui zeu,
s-aprindă candele, să-i fie bine
în brațele lui Dumnezeu!


28 noiembrie 2016