N-a fost nimic

N-a fost nimic din ce-ar fi trebuit să fie
și tot nimicul s-a vărsat în noi
și-ntr-un acces fecund de nebunie
ce-a fost să fie-a devenit  noroi

A fost un secol cotropit de vânturi
în care ne-înveleam cu timp rămas
și-n taina nopților strivite-n gânduri
din care demonul n-a fost extras

Mai sună câteodată spaimele. În os
războaiele s-au succedat haotic
pe-acolo a murit omul frumos
răpus de un destin apoteotic

Căci n-a găsit la ceasul desfrunzirii
perechea frunzei prăbușită-n vânt
și-n ultima secvență a iubirii
s-a stins lumina ninsă în cuvânt

Așa că n-a mai fost nimic de spus
toți doctorii de inimi au clacat
degeaba zboară-o pasăre-n apus
ce-a fost să fie-n cosmos a plecat

Și-acolo nu-s adrese pe perete
un vânător de umbre scrie vești
cu pana ultimei egrete
dar nu ai voie să le povestești

Că pământenii sunt din altă fibră
nu cred de bunăvoie în magie
zadarnic oasele-n coșmaruri te mai strigă
n-a fost nimic din ce-ar fi trebuit să fie


4 noiembrie 2016