Nimeni nu va mai ști, nu va ști,
de unde a venit acea zi
îmbrăcată cu hainele tale, cu ochii tăi,
cu viața netrăită, romantică,
din epoca antică
Tu nu știai că exist și pe-această planetă
uitarea prin tine-și făcuse poteci
eram o ființă concretă
cu temeri târzii
și mâinile reci
Nimeni nu va mai ști, nu va ști,
unde a plecat acea zi
îmbrăcată în hainele mele prea largi
și prea triste
din epoca viitoare, atlantică
din epoca sinucisă, romantică
N-ai să știi că exist printre îngeri
desenând inimi de sare pe fereastră,
vreodată din senin de-ai să sângeri
zăpada din mine se va cerne albastră
Și-atunci n-am să știu, n-am să știu,
dacă sunt mort, dacă sunt viu,
dacă ești da, dacă sunt nu,
dacă sunt eu, dacă ești tu...
1 noiembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu