Frig

Aici era odată un cer locuit cu vise,

adormeai așteptând să scriu un editorial,

ușile inimii tale erau deschise

ca un crin imperial

Mi-era teamă să nu te ating,

ochii de ochii mei să ți-i spargi,

ca un rug, ca o rouă mă sting,

în spații niciodată prea largi

”Am adormit!, s-a auzit dinspre înger mirarea.

”Ai terminat, iubite, de scris?

Vino! La mine în suflet e marea;

să fugim împreună în vis!”

Și-am fugit de ne-au scăpărat trupurile,

ca două pietre fierbinți de-andezit,

când s-au stins rugurile

în noi cineva a murit

Aici era odată un cer locuit cu vise,

oglinda-n cioburi doarme, n-am s-o strig,

ușile timpului sunt închise...

Și-i frig

11 noiembrie 2016