Dacă tot trebuie să murim, hai să murim frumos

Dacă tot trebuie să murim, hai să murim frumos!
Să ne treacă Patria ca o lumină prin sânge,
Să ne luăm arcurile cu săgeți din decorul hidos,
Să tragem în iarnă până va plânge

Dacă tot trebuie să iubim, hai să iubim acum!
Caii sălbatici și liberi ne-așteaptă-nșeuați,
Să trecem prin imperii de ger în caleașca de fum,
Să strângem în brațe  toți munții Carpați

Dacă tot trebuie să-nfruntăm viscolu-acesta nedemn,
Să-i batem văzduhul în cuie de fier ruginit,
Să-i oprească suflarea o cruce de lemn,
Să-i fie ospăț unui demon lihnit

Dacă trebuie să cântăm, aduceți orchestre!
Și aprindeți făclii de zăpadă-n Bucegi.
Scoateți copiii din voi pe ferestre
Și nu vă mai temeți de gâlme și negi!

Dacă trebuie să pierim pe ruguri desprinse
Din trupul țării hărtănită pe hărți,
Țineți luminile de veghe aprinse,
Să nu vă înghețe adevărul din cărți

Să ne luăm arcurile cu săgeți din cufere-nchise,
Iarna de pe urmă s-o alungăm din os,
Lăsați demnității ferestre deschise,
Dacă tot trebuie să murim, hai s-o facem frumos!



19 noiembrie 2016