N-ai să mai fii frumoasă ca atunci

Dintre femeile din galaxie
pe care le-am visat adeseori
doar tu făceai profilaxie
prin sufletul ucis de meteori

Aveai acel ceva pe care
nu am putut să-l înțeleg
mă dezlegai de supărare
cum azi nu pot să mă dezleg

Nu aș putea să mi te povestesc
altfel de cum ai fost în teoreme
ca la-nceputul lumii te iubesc
deși-n scenariu nu mai este vreme

Nici nu mai știu dacă erai fecundă 
de mă iubeai nici nu mai știu
dar fiara timpului flămândă
ne-a condamnat, în lipsă, la pustiu

Îmi amintesc că în tristeți nespuse
tot jucam șah pe tabla minții
sfidând iubirile apuse
se-ntipăreau în carnea nopții, dinții

Și-așa frumoasă ca atunci
când te prindeau de mână zorii
n-ai să mai fii-n tăcerile adânci
înconjurată de prigorii

Ai să zâmbești de bună-seamă
chiar ai să râzi la vorba lumii
va crește-n tine însă-o teamă
că n-ai să fii mireasa lunii

Că n-ai să fii din nou cea mai iubită
dintre femeile de pe pământ
ți-e inima în dor zidită
și lacrima ți-e un mormânt

Am să te strâng în brațe uneori
căci holograma ta îmi e pereche
ești prea departe dincolo de nori
iubita mea dintr-o poveste veche

Desigur, sunt mai multe galaxii
cu reguli neștiute și porunci
un lucru însă trebuie să știi:
n-ai să mai fii frumoasă ca atunci



27 noiembrie 2016