Ești partea cea bună din mine

Știu că uneori ți-e greu să duci pe umeri,
povara de-a avea grijă de spaimele mele,
îmi zâmbești când sunt trist, nu te superi,
când iarna-și înfige în mine andrele

Când vin obosit de pe drumuri de gheață
m-aștepți ca un înger în casa tihnită,
și-mi dai de la tine o parte din viață,
lumină îmi ești, mirare, iubită

Nimic nu ți se pare prea greu pe pământ
și la mine în brațe ești mereu mai înaltă,
ești la fel de frumoasă ca o candelă-n vânt
și nu obosești să mă ierți niciodată

Tu m-ajuți să merg mereu mai departe
pe drumul acesta presărat cu redute,
ești întâia copertă de carte,
m-aduni din războaie dinainte pierdute

Poverile lumii pe toate le car
prin destin, ca un rob fără șansă,
noroc c-ai venit dintr-un stins avatar
să vindeci tristețea de veacuri în transă

Știu că ai vrea să zâmbesc mult mai des,
să-mi aprind în privire lumina,
din amurguri nevăzute să ies,
să-ți fiu jumătatea, divina

Dar sunt ca o iarnă sfâșiată de vânt,
troienele mă îngroapă sub ziduri,
numai tu le dezgheți cu-n cuvânt
și-alungi înserarea din riduri

Tu stai lângă mine, când vin din coșmar,
și-n casă e cald și-n inimă-i bine,
acolo îți scriu pe un ciob de pahar:
iubito, ești partea cea bună din mine


6 noiembrie 2016