sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Și cresc orfane alte tundre

Se sparge ceasul lumii în bucăți
la ora marilor dezastre,
se umple golul unde toți
visăm că suntem dimineți albastre

Dar bruma a căzut cu cer cu tot
și-a îngropat iertările sub ea,
o floare de zăpadă în capot
încă mai plânge în privirea mea

Nu-i nicio șansă să se-nvârtă sfera
în care stau închise alte lumi,
prin sânge circulă himera
cu toată casa de nebuni

Cuvintele par melci sortiți să fugă
din gânduri spulberate, în alt veac,
nu-i nicio șansă din poveri să ningă
și viscolele îngrozite tac

La marginile mele, printre umbre,
secundele își fac, pe rând, de cap,
și cresc orfane alte tundre
ce-n ceasul din perete nu încap

În alte înserări, din alte ere,
când s-or întoarce visele din glod,
voi bea paharul plin cu fiere
ca-n vremea marelui prăpăd


5 noiembrie 2016 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu