Stau ca un om de zăpadă ascultând tristețea

Dumnezeu vrea să ne mai vedem din când în când

tu stai la un capăt al iluziei, eu la celălalt

nu ne spunem nimic

și crește între noi o noapte de asfalt

Nici nu mai înțeleg ce se întâmplă

nu mai știu dacă exist cu adevărat

dacă sunt simple coincidențe

de când spaima 
brazde adânci prin sufletul meu a arat

Uneori aș vrea să știu

alteori de cuvinte mi-e teamă

l-am jucat de prea multe ori pe Hamlet

în viața mea shakespiriană

Stau ca un om de zăpadă ascultând tristețea 

cum tropăie prin mine de parcă aș fi altul

și mă întreb

 de ce-am iubit definitiv

neantul

25 noiembrie 2016