Cel ce-i născut să zboare, nu se va târî niciodată pe jos

Cel născut să zboare cu aripi de lumină
prin universul pierdut în idee
e primul vinovat fără vină
că tu nu ai aripi de înger, femeie

Timpul nu e decât infernalul protest
pentru ridurile striate-ale minții
trupul e ultimul manifest
prin cenușa în care ne cheamă părinții

Căderile în păcat, întâmplătoare,
surpă oglinzi în omul frumos
cel ce-i născut prin cosmos să zboare
nu va merge niciodată pe jos

Chiar dacă voi îl vedeți noaptea, poate,
inima cât un munte peste mare cărând
vă duce lașitățile toate
și nu se mai întoarce curând

Și voi ați putea asemeni să-i fiți
de n-ați mai trăi precum cariul în lemn
lumescul blestem din voi de-l striviți
să treceți prin viață cu sufletul demn

Să nu mai fiți prada înșelătoare
fiarelor ce vă bântuie fantomatice-n os
Cel ce-i născut prin sânge să zboare
nu se va târî niciodată pe jos


14 octombrie 2015