luni, 5 octombrie 2015

SCRIITORI ÎN LIBERTATE

    Spațiul contraceționar e un șuvoi de inspirație imposibil de oprit. De la Alexandr Soljenițîn încoace, cu gulagul ăla al lui destul de foarte nașpa, și până la titanii genului, Gheorghe Becali, zis Balzac din Pipera, inventatorul cărților gata scrise de singurul prozator care nu știe să citească dincolo de ”Ana are mere” și ”tu-ți morții mă-ti de hahaleră!”, și George Copos, creatorul anonim al capodoperelor de mare circulație ”Meșterul Manole și Ana Hotels ”, ori inconfundabila ”Muiorița”. 
La asta de la urmă a contribuit la greu și galeria lui Rapid, inventatoarea stilului oral preluat cu nedisimulată plăcere și nebănuită pasiune și de ”Peluza Ultra Curva Sud” a Stelei, dar numai după căderea comunismului în Divizia B și înlocuirea spectatorilor în haine kaki, cu ultrașii îmbrăcați la nudul gol. Adică cum i-au scăpat în cap mămicuțele lor după un nemeritat travaliu. Totuși, beneficiază de pieile de măgări, cu care natura  inumană i-a înzestrat cu o suspectă generozitate ca să le fie cald când afară este frig și frig când afară se topește asfaltul de atâta freamăt interior.
     Nu mai insist pe creațiile acestor genii încă în libertate, deși Copos m-a sictirit că s-a băgat și pe istorie, adică tocmai acolo unde măndel avea impresia că dă ora exactă. Dacă nu mă credeți, sunteți niște fraieri. Oricum, vă recomand, cu toată blândețea și modestia de care sunt capabil, ca lectură obligatorie, de la ăl cu țâța-n gură (dar trecut de 18 ani) și până la cel cu barba sură ( la fel, adică tot cu țâța-n gură), volumul I din „Istoria necenzurată a românilor” pe care tocmai am dat-o cu roatele-n sus înspre editură și pe urmă mai stăm de vorbă.
     Într-un târziu am înțeles și că intenția lui George Copos n-a fost de a lua premiul ”Goncur” (sau ”Goncourt”, cine mai știe, că la închisoare totul e relativ!) ci de-a ieși mai repede  la furat. Și chiar n-are nicio vină că lucrarea care stârnea sentimente de invidie prin lumea academică a cititorilor de contoare n-a fost concepută de el. Georgică doar a semnat-o ”ca vicepremierul” și nici măcar nu poate fi acuzat de plagiat, că masterandul de-a moșit-o n-a apucat s-o publice. Nici n-avea nevoie că nu furase nimic înainte. 
     Până la urmă l-am iertat pe „Domnul N-am”, dar ce ne facem fraților cu atâția scriitori în libertate? Ăștia ne iau pâinea de la gură de-o să fim nevoiți ca, asemeni lor, să le dăm în cap la oameni și să-i operăm la buzunare. Pe viu, ca Oprescu.
     Se aude că Ioan Nicolae scrie la greu să iasă de la bulău, iar Gică Popescu a băgat deja patru lucrări cu caracter științific de stă mâța-n coadă pe pervazul bibliotecii miaunând ”Sonata lunii”, de Beethoven de la Vâlcea. 
      Judecătorii - care au jurat pe ”Codul lui Da Vinci” - au citit până a adormit peluza (avocați, grefieri, spărgători de semințe, alți inamovibili), după care i-au propus la ieșire ”Premiul Nobil pentru Impostură”, că ”Premiul Pulițer pentru hașmangleală” îl luase la intrare. Cu o apărare beton, în al doisprezecelea ceas, Baciul oltean va juca libero de săptămâna viitoare, deși procurorii nu prea apreciază oamenii de știință prinși la furat. 
      Totuși, cred că ar trebui să-l lase să se desfășoare pe contraatac, fiindcă acesta, cu sportivitatea care-l caracteriza în vremuri imemoriale, a recunoscut că a marcat din ofsaid și nu va mai repeta procedeul niciodată. De fapt nici n-ar mai avea cum, că sfătuitorii lui, frații Becali - alții decât renumitul mulgător de terenuri - mai au mult de scris.
     Cu toate acestea, dincolo de răutăcismele care ne caracterizează, trebuie să apreciem rolul supereducativ al închisorilor românești, aceste veritabile oaze de liniște unde creatorii e la ei acasă. 
     Oare în ce țară de pe mapamondul lumii s-a mai pomenit să intri la mititica infractor și să ieși scriitor? Tăceți, ați lăsat capul în josul paginii...
Și mai ziceți că nu-i bine în România, prefăcuților! Păi dacă nu e bine, de ce toată lumea dinăuntru vrea afară? Și ăia de afară de ce vor tot afară? Vorba lui Hamlet din Caracal: asta-i întrebarea... 

P.S. Unii mai scrupuloși ar putea să zică, din invidie, evident, că ”Peluza Ultra Curva Sud” nu e a Stelei. Mă lăsați? Toate galeriile e curve de când cluburile sunt patronate de tot felul de guvizi, redenumiți de popor, cu atâta sensibilitate, carași cu barbă.


5 octombrie 2015
editorial ARENA BUZOIANĂ
      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu