Totuși, aș vrea să mă țină cineva de mână

Aș vrea să-mi trimit sufletul 

desculț

s-o ia pâș, pâș

printre bătăile inimii

dar amintirile mi-au strivit zborul

între coperțile de aer ale nopții

Aș vrea să-mi iau sufletul în palme

și să-l plimb pe toate drumurile neumblate

în căutarea liniștii pierdute

în acea zi de toamnă

când o frunză mi-a căzut din inimă

ca un adagio fatal

Sunt obosit

atât de obosit

că aș putea să mă uit definitiv

să nu-mi mai aduc aminte

niciodată de mine

Dar parcă totuși

aș vrea să mă țină cineva de mână

E imposibil

mi-am uitat până și adresele virtuale

timpul pierdut

venirile și plecările nesfârșite

Și parcă-mi pare rău

Dumnezeu îmi dădea like când era trist

Aș vrea să-mi iau sufletul de pe pervaz

și să topească zăpezile ce m-au criogenizat

în acea iarnă cumplită

în care tocmai mă pregăteam 

să-ți spun povestea definitivă, 

revăzută și adăugită

Și cu toate acestea

deși știu că este imposibil în această viață

totuși

aș vrea să mă țină cineva de mână

2 octombrie 2015