Încă-l mai caut pe Ulise
marea mă cheamă sadică-ndărăt
îmi car timpu-n spinare cât mai pot
încătușat ca un damnat în vise
Pe insula aceea unde-s nimfe
n-a mai rămas decât aroma de cenușă
în suflet se trântește câte-o ușă
chemări nu se aud, demult sunt stinse
Corabia ce plânge-o recidivă
mai poartă rana vechiului catarg
auzul, tobe alcaline-l sparg
s-au sinucis zeițele-n derivă
Am traversat prin mine Europa
tot căutând secretul absolut
Ulise și-a ascuns plecarea-n lut
strivit de dor adânc de Penelopa
19 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu